Ileana Sărăroiu

 

          Ileana Sărăroiu, nascuta pe 25 septembrie 1936, in localitatea Valea Voievozilor, din judetul Dambovita, a fost o solistă munteancă de folclor muzical recunoscută pentru frumuseţea copleşitoare a cântecelor sale, cât şi pentru ţinuta scenică şi expresivitatea interpretării. O combinaţie rară, bucurându-se deopotrivă de o voce frumoasă şi de măiestrie artistică izvorâtă din sensibilitatea fiinţei sale, Ileana Sărăroiu, la fel ca Maria Tănase sau Maria Lătăreţu, este considerată o voce nemuritoare a cântecului românesc. A abordat exemplar genuri muzicale diverse, cântecul popular, romanţa profundă sau muzica de petrecere de calitate. Le-a numit interpretele sale preferate pe Maria Tănase, Ioana Radu şi Rodica Bujor.

Biografia

          Ileana a fost mezina unei familii de "ţărani săraci", conform stării sociale în care o încadrase regimul de atunci. Vasile şi Joiţa Sărăroiu din Valea Voivozilor erau oameni cu patru clase primare, dar cu bun simţ cât nu te învăţa patru facultăţi. Aşa şi-au crescut cei cinci copii: cu mult bun simţ şi cu o căruţă cu doi boi ca sursă de venit. Fraţii Sărăroiu s-au orientat spre şcoli şi meserii "normale". Ilenuţa cea zburdalnică spre scenă. Mai întâi a urcat pe cea a Căminului Cultural đin sat. De la vreo 14 ani, din ce în ce mai departe de Târgovişte şi-a dus cântecele. Ileana era o fată foarte sufletistă şi miloasă, o fată caldă la suflet. A visat să aibă o carieră strălucită pe scenă, viaţa banală o speria de moarte, nu accepta gândul să fie soţie şi mamă.

Viaţa artistei

          Muncea până la epuizare. "Eu zic că fata asta a avut atâta forţă încât nu avea nevoie de ajutorul nimănui ca să se lanseze. Nu era genul pe care s-o iei de mână şi s-o duci tu la radio" îşi aminteşte Ion Dolănescu. Publicul şi oamenii din preajma ei erau fermecaţi de prestaţia şi talentul ei. Tocmai se desco­pe­rise că are un uluitor talent actoricesc. Mergea pe genul Dragăi Olteanu. O femeie mai plinuţă, dinami­că, cu haz, explozivă. Din păcate, n-a apucat să se desfăşoare în acest domeniu. Cei din jurul ei o considerau un fel de staroste sufletesc. Fiecare coleg sau prieten se ducea la ea să se descarce de problemele profesionale sau de viaţă. Perfecţionistă şi ambiţioasă adesea facea greşeli în privinţa sănătăţii din dorinţa de a arăta perfectă şi la corp. Făcea sacrificii supra-omeneşti şi foarte dăunătoare sănătăţii unui artist de talia sa. Regimurile alimentare derastice au contribuit la degradarea sănătătii fizice a Ilenei Sărăroiu. Cântăreaţa Aneta Stan crede că regimul draconic i-a adus sfârşitul Ilenei : "La nunţi se depune un efort extraordinar. Noi, artiştii, nu cântam din fluierul piciorului, ci din acest senzaţional organ al corpului omenesc numit plămân." Ileana Sărăroiu adora să fie admirată. Era o femeie frumos dăruită de Dumnezeu, atrăgătoare, deşi avea o constituţie vânjoasă, bărbătească. Era pasionată de modă. Iată ce cuvinte alese a avut poetul Adrian Păunescu în revista Flacăra după dispariţia îndrăgitei cântăreţe: "Măcar acum, când sunt vii în noi mâhnirea şi durerea ca o artista adevărată a trecut în moarte, înainte ca vreunul din cântecele ei frumoase să îmbătrânească, să rugăm piatra în care intră acest fragil instrument al emoţiei, care a fost Ileana Sărăroiu, să nu uite că în piatră n-a intrat o piatră, ci a fost scufundat, neaşteptat şi tragic, un om, un om care a micşsorat cu cântecele ei, cât a putut, nefericirea lumii: Ileana Sărăroiu".

Dispariţia

          Circulă zvonul, neconfirmat oficial, că dispariţia Ilenei Sărăroiu ar fi fost un caz tragic de moarte clinică şi că interpreta ar fi fost, de fapt, îngropată de vie. A murit din cauza efortului fizic prelungit asociat cu alţi factori cum ar fi: o cura de slăbire drastică, o afecţiune hepatică pentru că se ştie că suferea de o hepatită evolutivă, şi mai mult de atât se născuse cu un anevrism cerebral pe care l-a ignorat şi l-a purtat pe picioare având uneori dureri îngrozitoare de cap însă scena era mai importantă pentru ea şi publicul era, de asemenea, sănătatea şi fericirea ei, astfel reuşea să treacă peste aceste probleme de sănătate până într-o zi când pe scena la o nunta cânta din suflet pentru meseni, a căzut şi nimeni n-a putut s-o salveze din somnul adânc în care intrase. Apropiaţi ai artistei susţin că era pe cale să i se împlinească un vis de mult aşteptat şi anume: urma să joace într-un film. Era o bucurie prea mare ce-i cuprinsese inima şi se temea că de fericire îi plesneşte inima. A căzut pe scena de la Călăraşi, fără suflare de unde a ajuns la morga oraşului fără nici o scăpare. De acolo a fost dusă la capela cimitirului „Sfânta Vineri” din Bucureşti. A fost înmormântată şi apoi deshumată la doar o săptămână după aceea - împotriva regulilor creştin-ortodoxe, care cer ca o eventuală deshumare să nu aibă loc înainte de şapte ani.
          Conform legendei, cântăreaţa ar fi fost găsită răsucită în sicriu şi cu părul smuls, sugerându-se că ar fi fost îngropată de vie şi ar fi murit prin asfixiere.
          Ileana Sararoiu s-a stins din viata la 12 mai 1979 la Unirea, Călăraşi)